În mintea lui J.B.Pocquelin

Adesea asociem oamenii geniali, cu termeni precum „ciudat”, „neînțeles”, poate chiar „nebun”.  Dar în fond, ce sunt sau mai bine spus, cine sunt oamenii geniali?

În primul rând, sunt oameni visători, adesea idealiști, care încearcă să trăiască fiecare clipă a vieții ca și cum sfârșitul le este aproape. Totodată, dau dovadă de o inteligentă- nu aș numi-o neapărat  crescută, ci mai degrabă specială. O inteligență care le permite asocieri ieșite din comun, idei pe cât de trăsnite, pe atât de realizabile, o voință extrem de puternică și cel mai important, capacitatea de a crea ceva ce are să treacă testul timpului.

Un astfel de „ceva”, este și „Improvizația de la Versailles sau Casa Maimuțelor” după Molière, pusă în scenă la Teatrul Maghiar Timișoara. „Improvizația…” este un soi de plimbare în mintea întortocheată a mai întâi, micului și neastâmpăratului  Jean-Baptiste Pocquelin și mai târziu, în mintea efervescentului și pătimașului Molière.0499_dbb8d

Se recunoaște opera lui Moliere, ca fiind un manifest (savuros) împotriva societății de secol XVII și a regimului absolutist, plin de excese a lui Le Roi Solei. Ei bine, exact asta a reușit Sardar Tagirovsky să scotă în evidență, prin regia sa. O societate avară, înclintă spre îmbogățire prin orice fel de mijloace- călcând peste cadavrele unor oameni adesea nevinovați dacă este nevoie, insuflând în același timp, din conceptele de bază ale epocii barocului: memento mori– „Amintește-ți că mori!”; carpe diem– „Trăiește clipa!”- sursa pentru excesele materiale, sociale, chiar politice ale individului.

Și pentru că spuneam la început despre oameni geniali, în cazul acestei creații a unuia dintre maeștrii comediei,  genialitatea stă deaspura modului în care Molière a ales să pună pe scenă ceea ce trăia, respectiv zărea în jurul lui: dragoste, ură, fericire, gelozie, încredere, dezamăgire, entuziasm, singurătate și chiar moarte, prin prisma situațiilor și a personajelor.

Așadar, un spectacol cu substrat, plin de simboluri, plin de originalitate, în care spectatorul este pus la masă la (propriu) cu Molière și ceea ce credea el despre comportamentul uman.

P.S. Poate vă întrebați de ce există un titlu alternativ (Casa Maimuțelor), la piesa lui Moliere? Ei bine, vă dau un indiciu, așa în cât, întreg răspunsul să îl aflați, pășiind în sala de spectacol: Teoria lui Darwin privind evoluția omului, comportamentul primatelor și natura umană.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s